Fericirea ..

Cineva tare drag mie mi-a zis azi… "De ce nu scrii ce e pentru tine fericirea? Un text luminos, fără pete de realitate imediată… O lumină puternică… genul de lumină care ucide umbrele."

Nici pentru oameni în general, nici pentru mine… Chiar NU știu ce e fericirea! Știu doar cum se simte…

E gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. E senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu e o consumabilă arsă inutil. Trăiești insolența tinereții și senzația de împlinire a artistului matur după ce și-a văzut capodopera ridicată la rang de etalon pentru omenire. EȘTI CHIAR TU UN ETALON PENTRU OMENIRE, IAR SEMENII TĂI NU POT SĂ ASPIRE DECÂT LA ONOAREA DE A-ȚI FI EGALI! Și nu… nu ești regele lumii. Nici un Dumnezeu mai mic. Ești unul la fel de mare și de puternic, care alege să nu se ridice la cerul tuturor ci să locuiască într-un cer personal. Un taumaturg care nu face minuni decât pentru o singură persoană. Un poet care scrie o opera prima dintr-un singur nume.

Îmi pare rău că nu știu să vă spun ce e fericirea. Nici pentru omenire, nici pentru mine.

Știu doar cum se simte.