E una din zilele proaste in care vreau sa vorbesc cu tine dar sunt prea orgolioasa ca sa-ti scriu iar tu nu ai de gand sa o faci . Vreau doar sa stii ca mi-e dor .. O usoara si fina depresie imi da tarcoale. Si nu,nu mint. Pentru ca simt asta. Pentru ca ma simt doborata,si nu mai am cu ce sa dreg adevarul crud,nu mai am minciuni cu care sa ascund singuratatea care ma doboara si ma face si mai inofensibila.As vrea ca ura si nebunia pe care o simt sa se poata exprima in cuvinte pe care sa le astern pe o coala de hartie,dar nu se poate si innebunesc si mai mult.Mintea isi smulge firele de par din cap si se loveste de peretii capului meu.Nu mai stie ce sa imi spuna.Nu mai aud vocea din interior,vocea ratiunii,doar sufar.Si este o suferinta cruda,care te sufoca treptat ,asteptand parca sa imi iau singura sperantele,sa ma vada tarandu-ma la picioarele ei ,implorand-o sa ma crute,sa imi ofere macar cateva amintiri placute,macar cativa prieteni,macar un singur rost al vietii mele insipide .Vreau sa existe cineva care sa ma ridice de jos,sa-mi spuna ca totul va fi bine,dar nu este nimeni.Nimeni,nimic,niciodata…Cuvinte prea mari ca sa le indes intr-o pagina prea murdara ca sa fie citita si inteleasa.Nu ma astept sa ma inteleaga cineva,nu ma astept sa ma inteleg eu.Nu ma astept la nimic.
Nu cred ca merita sa mai continui ceva care ar putea dura la nesfarsit : eu scriind ale mele dureri si temeri,chinuindu-mi sentimentele sa moara de tot,curmand fiecare speranta a ratiunii mele,terminand oricare urma de bucurie.
Doar agonie e acum,doar agonie o sa fie.
Aici inchei.Imi sterg lacrimile,inchid ochii si visez la fericire.Caci inca mai pot visa…
P.S- nu ma intrebati ce am patit, nu e nevoie sa va prefaceti interesati .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu