Crăciun.

 E prima zi de Crăciun. Simt mirosul de scorțișoară ce a fost infiltrat în cameră datorită tatălui meu care a vrut să-mi satisfacă o dorință și mi-a fiert niște vin. Musafirii încep să apară, casa incepe să fie din ce în ce e mai plină iar eu mă simt din ce în ce mai obosită .

După ce m-au îndopat ai mei cu friptură, salata boeuf (făcută de mine b-) ) și alte d'astea reușesc să ajung la dulapul cu prăjituri. Îmi umplu o farfurie cu prăjiturile mele rusești umplute cu frișcă, mă furișez în sufragerie șiiiiii SURPRIZĂ! soră-mea stătea și se uita la desene animate ( desene care pe mine, inițial, m-au cam speriat pentru că eu nu am mai văzut oameni cu cap triunghiular.. dar trecem peste). În speranța că nu m-a observat mă așez cam așa (scuzați poza, alta n-am găsit :)) ) și încep să "rumeg" delicioasele prăjituri . Dar nu, ea m-a văzut și a luat direcția bucătărie spunându-i mamei "Cătă nu-mi dă și mie prăjituri!!" (asta bineînțeles plângând) - de precizat că mie nu mi-a cerut.Bineînțeles am fost nevoită să împart cu ea ceea ce eu am furat riscându-mi pielea *exagerare*. Dar nu apuc să fac 2 pași că-mi dau seama că e ora 9 și eu nu am reușit să-mi strâng hainele care, ca de obicei erau aruncate prin toată casa. Mă învârt de 2-3 ori, culeg ce pot și aud la geam "La poalele cerului, la scaunul Domnuluuuuui.. Asta-i seara, seara lui Crăciun". Îmi plimb usor peria prin păr și mă afișez pe fotoliu. - Va fi o noapte lungă! (îmi zic)

• All rights reserved to Bogdan Ciubotaru pentru aceasta poza minunata!

Hotarare..

O cana de ceai si melodia asta http://www.youtube.com/watch?v=w55Nib4uf1U.. atat mi-a trebuit sa hotarasc ca trebuie sa o iau de la inceput, asa cum am facut-o de multe ori! Atat mi-a trebuit sa-mi dau seama ca am nevoie sa te uit .. As fi cea mai ipocrita persoana daca as spune ca nu ma doare, ba ma doare ..chiar prea tare! 

Dar o sa reusesc, sunt sigura ... o sa vezi ca pot si fara tine, o sa vina ziua in care o sa ma uit in ochii tai, o sa zambesc si o sa-ti spun : "As you can see, I survived without you" . Dar bineinteles ca nu o sa te uit de tot niciodata,nu e posibil asa ceva ... 

Insa inca sper ... 

Sper sa-ti dai seama de ceea ce se ascunde in spatele acestor cuvinte .. 

Iti doresc sa fii fericit! 

A, si un Craciun Fericit sa ai! 

Iarnă ..

Brrr! 

Odată cu sosirea sezonului rece, (mai rece decât mâinile mele), am reușit să fac un pic de curățenie interioară, ceea ce înseamnă că am scăpat de urmele de noroi lăsate de bocancii cu care am mers prin toamnă, și-apoi prin suflet. Ceea ce înseamnă că m-am purificat și că acum pot să respir și să mă înalț în mine...Scăpând de vechituri și eliberându-mă de ceea ce nu-mi aparținea și nu mă definea, am început să umplu rafturile cu dulceață de vis și borcane mari de tocană de gânduri, care, ce-i drept, nu e la fel de gustoasă ca a mamei, căci e făcută din fire de iarbă crude, muguri de magnolie, un pic de soare și flori de cireș... dar care face bine spiritului, în zilele în care fulgii de zăpadă nu se strâng grămadă pe pervazul ferestrei, ci se ascund, timizi, în mine. Abia am așteptat să ningă, am așteptat cu emoție, ca un copil. Dar tot ca unui copil, îmi era frică. Îmi e frică să nu îngheț și pe dinăuntru. Mâinile reci, nasul roșu și aburul fumegând al dimineții, sunt dovada clară că încă exist. Dar am nevoie, (nu e un moft, nu e o dorință), ci o nevoie simplă și firească de căldură. De căldura unor brațe și a unui suflet frumos, dar la fel de complicat și neliniștit ca al meu, căci doar așa m-ar putea înțelege. Perechea potrivită pentru mâinile mele. Sunt atât de singure... și atât de reci... (p.s: asta înseamnă că sunt sinceră!)

Poezie pentru Moși ..

În speranța că Moș Nicolae și Moș Crăciun văd tot și aud tot inclusiv pe facebook și pe blog-uri vreau să le spun că deși n-am fost eu prea cuminte sunt sigură că merit ceva (și nu o nuielușă) . Pentru asta, vreau să le spun o poezie ..

 Moșule, la o adică ..
Pentru o fetiță "mică" 
Care-a fost așa-și-așa ..
Nici prea bună, nici prea rea, 
Ai în sacul tău ceva?

Știi, fetiță aș fi eu ..
Dar îți dau cuvântul meu, 
Că de-acuma înainte..
Voi fi bună și cuminte! 

Fericirea ..

Cineva tare drag mie mi-a zis azi… "De ce nu scrii ce e pentru tine fericirea? Un text luminos, fără pete de realitate imediată… O lumină puternică… genul de lumină care ucide umbrele."

Nici pentru oameni în general, nici pentru mine… Chiar NU știu ce e fericirea! Știu doar cum se simte…

E gustul acela pe care vrei să-l păstrezi în gură, mirosul de care nu-ți speli cămașa, senzația că vârfurile degetelor tale au pipăit himera. E senzația că lumea are un rost, că viața are o direcție, că timpul nu e o consumabilă arsă inutil. Trăiești insolența tinereții și senzația de împlinire a artistului matur după ce și-a văzut capodopera ridicată la rang de etalon pentru omenire. EȘTI CHIAR TU UN ETALON PENTRU OMENIRE, IAR SEMENII TĂI NU POT SĂ ASPIRE DECÂT LA ONOAREA DE A-ȚI FI EGALI! Și nu… nu ești regele lumii. Nici un Dumnezeu mai mic. Ești unul la fel de mare și de puternic, care alege să nu se ridice la cerul tuturor ci să locuiască într-un cer personal. Un taumaturg care nu face minuni decât pentru o singură persoană. Un poet care scrie o opera prima dintr-un singur nume.

Îmi pare rău că nu știu să vă spun ce e fericirea. Nici pentru omenire, nici pentru mine.

Știu doar cum se simte.

La multi ani Romania?

Sincer, mi-e scarba de tot ce se intampla pe facebook de aseara .. S-a trezit patriotismul in toti, toti sunt mandri ca sunt romani pe 1 decembrie . De ce nu aratati mandria asta tot timpul, in fiecare zi .. indiferent de data la care ne aflam? Tot mai multe poze de profil cu steagul Romaniei, cu minunata idee a Pro Tv-ului : Si eu iubesc Romania!
Nu trebuie sa fie 1 decembrie ca sa aratati dragostea pentru tara voastra, daca tot sunteti asa mandri ar trebui sa aveti poze cu steagul Romaniei tot timpul, nu doar cand reclamele de la TV va amintesc ca e Ziua Nationala a Romaniei . Sa nu mai spun de link-urile cu imnul tarii, cu " Treceti batalioane romane, Carpatii" .. Cine va opreste sa postati link-urile astea si-n restul zilelor? Nu stiu, nu cred ca daca o data pe an va dati mandri ca sunteti romani asa si este .. Poate unii din voi nici macar nu simtiti mandria asta, dar postati tot felul de chestii si de mesaje cu " La multi ani Romania! Mandru ca sunt roman!" doar asa, ca asta face toata lumea si na, sa fiti si voi in rand cu ei. Eu, nu am zis niciodata ca as fi mandra de tara mea (nu zic ca nu sunt) , nu m-am "dat in spectacol" cu poze cu steagul, imnul, si tot ce mai e pe facebook .. Da, imi iubesc tara dar nu trebuie sa postez asta pe facebook ..
Schimband subiectul, azi e prima zi de decembrie .. a sosit asa repede incat nu stiu cum sa iau aceasta (re)venire . O sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuiesc cu luna a XII-a dar .. abia asteptam sa spun  : Da, e iarna iar! :)

Vine Crăciunul .. să fim mai buni, să tăiem porcul!

Nu știu ce se întâmplă, dar am impresia că am rămas în urma timpului. Văd la televizor reclame cu Moș Crăciun, am primit e-mailuri cu oferte de cadouri pentru Crăciun, ba am văzut că se difuza și un film cu celebrul personaj citat mai sus, acum câteva nopți când m-a pus insomnia sa dau drumul la televizor.
De-aia stau și mă întreb: oare suntem la sfârșitul lui octombrie/începutul lui noiembrie, așa cum am eu impresia, sau timpul a galopat mult mai rapid decât mine și suntem deja pe la mijlocul lui decembrie? Fiecare moment e unic prin simplul fapt ca este trait o singura data in viata iar dorinta de a starni un zambet si un suras cald, ne motiveaza pe toti sa oferim si sa daruim cadouri din inima, care sa impresioneze persoanele speciale noua. Iar cum filele calendarului s-au rupt una cate una apropiindu-se de final, imi dau usor seama ca in scurt timp va veni Craciunul, cu forfota cotidiana si spiritul aparte al unei sarbatori ce mie mi-a placut mereu, facandu-mi inima sa bata mai tare atunci cand ma gandeam la Mos Craciun, impodobirea bradului, primitul cadourilor si primii fulgi de nea.Cele mai simple lucruri sunt adesea considerate a fi minuni, iar perioada Craciunului imi aminteste mereu de goana dupa cadouri, stresul gasirii celui perfect si nu in ultimul rand, emotia daruirii. Sunt imagini ce-mi vor ramane in minte mereu chiar daca nu mai sunt copilul de altadata. Cu toate astea spiritul mi-a ramas si sunt dezamagita adesea, cand vad cum unii oameni aleg sa faca diverse cadouri doar de dragul de a le face, din obligatie si din graba de a mai economisi ceva timp pentru activitati ce oricum nu le-ar aduce nici un beneficiu. Mentalitatea s-a schimbat indiferent daca ajungem sa cautam prin magazine traditionale sau ne rezumam la cadouri online fenomen aflat intr-o continua ascensiune in ultima perioada. Dar indiferent de locul in care cautam, important e ca ceea ce va contine cadoul sa nu fie nimic altceva decat un lucru, un obiect care sa bucure, sa inspire si sa imprime in mintea persoanei, amintirea unui gest sublim facut din suflet, din pasiune, creativ si sincer. 

Nu sunt puternică ..

De când cu feisbucul ăsta, văd tot felul de vorbe de duh înşirate pe pereţii oamenilor, unele tembele, altele de-o înduioşătoare banalitate. Câteva geniale (de obicei citate din clasici, că ăia sunt geniali), cele mai multe dulcegării stupide ori teorii motivaţionale ce sună bine pe hârtie, dar clincăne a tinichea în viaţa reală. Pentru că sunt, în 99 % dintre cazuri, inaplicabile, deci utopice. Recunosc, mă las uneori mişcată chiar şi de acestea din urmă. Vibrez un pic la concepte pe care tare mi-ar plăcea să le adopt, asta dacă n-aş fi fost om, ci zeu, dacă n-ar fi curs prin venele mele sângele asta învolburat, chinuit de slăbiciuni, de confuzii, de trăiri şi de porniri contradictorii. Însă paradoxurile mele nu seamănă deloc cu paradoxurile atât de iubite de înţelepţii Facebook-ului. Paradoxurile mele, de tipul “voiam să pleci, voiam să şi rămâi…” mă sleiesc de puteri, îmi sfâşie avântul, îmi consumă bruma de combustibil sufletesc.

De-a lungul anilor, mi-au tot spus prietenii, părinţii, iubiţii că sunt un om puternic. Mi-au repetat obsesiv chestia asta oameni pe care-i vedeam dând cu pumnul în ziduri şi trecând de partea cealaltă a lor. Unii chiar m-au lăsat în urmă, presupusa mea capacitate de-a cădea mereu în picioare le-a tocit mustrările de conştiinţă şi le-a anihilat gândul că gestul lor m-ar putea răni de moarte. Iar eu am sfârşit urându-i şi iubindu-i deopotrivă, într-o lume în care e musai să te hotărăşti ce naiba simţi. Şi ideal e să simţi lucruri frumoase, pozitive, înălţătoare…

„A fi puternic înseamnă a iubi pe cineva în linişte.

A fi puternic înseamnă să radiezi de fericire atunci când eşti trist.

A fi puternic înseamnă a încerca să ierţi pe cineva când nu merită iertarea.

A fi puternic înseamnă să aştepţi atunci când nu se aşteaptă nici un răspuns.

A fi puternic înseamnă a rămâne calm într-un moment de disperare.

A fi puternic înseamnă a arăta bucurie când nu o simţi.

A fi puternic înseamnă a zâmbi atunci când vrei să plângi.

A fi puternic înseamnă a face pe cineva fericit atunci când tu ai inima frântă.

A fi puternic înseamnă a consola pe cineva când cel care are nevoie de consolare eşti tu.”

Nu sunt puternică, pentru că nu pot să fac nimic din tot ce scrie mai sus. În cazul multor alineate, nici nu vreau. Şi mă gândesc că m-am adunat cu cine mă asemăn, pentru că nu observ să am parte de prea mulţi oameni puternici în jurul meu. Pe mine nu m-a iubit nimeni, slavă Domnului, în linişte. (Dacă e cineva, te rog, fă gălăgie! ) N-am văzut pe nimeni radiind de fericire când e trist, nu m-a iertat nimeni când nu meritam nicio iertare, nu mi-a suportat nimeni tărăgănările, n-am văzut disperări trecute cu calm, cu veselie, cu zgârcenie de lacrimi. N-am văzut om cu inima frântă care să facă pe cineva fericit. Un om cu inima frântă e un spectacol trist prin definiţie…

La ultimul punct, nu ştiu… poate că s-a mai găsit câte un suflet care să uite de ale lui ocupându-se de-ale mele. Mama mea, prietena mea bună.

Şi totuşi, merg înainte, poate nu aruncând cu buzduganul în porţi, dar strivind sub greutatea visurilor mele orice obstacol. Nu sunt puternică, dar noroc că mai pot să visez…

Stări. Sentimente.

E una din zilele proaste in care vreau sa vorbesc cu tine dar sunt prea orgolioasa ca sa-ti scriu iar tu nu ai de gand sa o faci . Vreau doar sa stii ca mi-e dor .. O usoara si fina depresie imi da tarcoale. Si nu,nu mint. Pentru ca simt asta. Pentru ca ma simt doborata,si nu mai am cu ce sa dreg adevarul crud,nu mai am minciuni cu care sa ascund singuratatea care ma doboara si ma face si mai inofensibila.As vrea ca ura si nebunia pe care o simt sa se poata exprima in cuvinte pe care sa le astern pe o coala de hartie,dar nu se poate si innebunesc si mai mult.Mintea isi smulge firele de par din cap si se loveste de peretii capului meu.Nu mai stie ce sa imi spuna.Nu mai aud vocea din interior,vocea ratiunii,doar sufar.Si este o suferinta cruda,care te sufoca treptat ,asteptand parca sa imi iau singura sperantele,sa ma vada tarandu-ma la picioarele ei ,implorand-o sa ma crute,sa imi ofere macar cateva amintiri placute,macar cativa prieteni,macar un singur rost al vietii mele insipide .Vreau sa existe cineva care sa ma ridice de jos,sa-mi spuna ca totul va fi bine,dar nu este nimeni.Nimeni,nimic,niciodata…Cuvinte prea mari ca sa le indes intr-o pagina prea murdara ca sa fie citita si inteleasa.Nu ma astept sa ma inteleaga cineva,nu ma astept sa ma inteleg eu.Nu ma astept la nimic.
Nu cred ca merita sa mai continui ceva care ar putea dura la nesfarsit : eu scriind ale mele dureri si temeri,chinuindu-mi sentimentele sa moara de tot,curmand fiecare speranta a ratiunii mele,terminand oricare urma de bucurie.
Doar agonie e acum,doar agonie o sa fie.
Aici inchei.Imi sterg lacrimile,inchid ochii si visez la fericire.Caci inca mai pot visa…

                             P.S- nu ma intrebati ce am patit, nu e nevoie sa va prefaceti interesati .

Artistelor care sunteți voi, artiste !

Frunza 1: Ba soro, a venit toamna, nu?
Frunza 2: Clar. Nu vezi ca ti-a murit clorofila? Nu vezi ca esti pe jos?
Frunza 1: Pai... ba da, dar cu toata agitatia asta... Auzi, inseamna ca suntem pe moarte?
Frunza 2: Mda... Mi-a facut placere sa facem parte din aceeasi comunitate cracala...
Frunza 1: Ah, si mie... O, NU! VINE INCA UNA!!!
Frunza 2: Taci si zambeste, este a cincea pe ziua de azi! Cate ar 

mai putea sa vina?
Frunza 1: Nuuu, nuuuu, se aseaza cu fundul pe mineee! AAAAH!
Frunza 2: Vai, mie mi-a bagat paru-n mezofil!
Frunza 1: Aoleo, sper sa faca poza mai repede! Ma sufoc!
Frunza 2: Oricum esti pe moarte... Auzi? Da' de ce au nevoie de poze in care se tavalesc peste noi?
Frunza 1: Ca sa aiba poza de profil. Pentru facebook... Cica e la moda. Vine fata, sa tavaleste frumos pe-aici, isi labarteaza parul peste tot, isi pune o expresie faciala boema, face poza, si ia like-uri pe seama noastra!
Frunza 2: Eh, macar suntem vedete...

- Daniel Pîrvan .

Da cine are inimă ?

- Da’ cine are inima?
- Noi, oamenii.
- Tu ai inima?
- Da.
- Iubesti?
- Da.
- Pe cine iubesti tu Stefania?
- Pe stefania.
- Eu ti-am pus tie niste intrebari. Tu ai sa-mi pui mie niste intrebari? Ia intreaba-ma!
- Cum te cheama?
- Pe mine ma cheama Eduard.
- Si… cum te striga?
- Cine sa ma strige?
- Prietena ta.
- Puiu’ sau puiutu’ ma striga…

- Si cati ani ai?
- 29.
- Si ce nume de familie ai?
- Barescu.
- Aaa… Si… Cine e prietena ta?
- O cheama Madutu!
- E frumoasa?
- Foarte frumoasa.
- Cati ani are?
- 21.
- E inteligenta?
- E foarte inteligenta!
- E sensibila?
- E foarte sensibila!
- Ce culoare au ochii ei?
- Caprui spre negru.
- De ce iti place de ea?
- Pentru ca o iubesc!
- De ce o iubesti?
- Pentru ca o iubesc!
- Ce ti-a adus tie Mos Nicolae?
- Ce mi-a adus mie Mos Nicolae?
- Da!
- Nu mi-a adus nimic.
- Ti-a adus un bat?
- Nu mi-a adus bat.
- Da’ ce… Dulciuri?
- Nu!
- Da’ un avion ti-a adus?
- Nu, nu, nu si nu!
- Dar un radio?
- Nu.
- Un bloc?
- Nu.
- Ai fost cuminte?
- Tu ce zici? Am fost cuminte sau nu am fost cuminte?
- Sigur a fost cumnte fiindca e mare! Asa e?
- Asa e…
…………
- Uite ati aflat si despre mine… Ati aflat si despre iubita mea… Ia spune tu ai un mesaj pentru iubita mea? Vrei sa-i spui ceva? Ca o iubesc mult?
- Da.
- Mult, mult?
- Da.
- Pana la Doamne Doamne si inapoi?
- Da.
- Sigur?
- Sigur, sigur.
- Esti tu convinsa ca eu o iubesc din tot sufletul si din toata inima?
- Da.
- Cat de convinsa esti?
- Sunt convinsa …
- Da? Da’ tu crezi ca ea ma iubeste pe mine?
- Da.
- De unde stii ca ma iubeste?
- Stiu… Asa mi-a spus Mos Craciun …
- Asa ti-a spus Mos Craciun?
- Da…
- Si ce ti-a mai spus Mos Craciun despre ea?
- Intr-o lume in care ne iubim… si tu ma tii… ma ai… ma vrei… iar eu… eu te privesc si imi ajunge… te simt si nu ma satur… te am si te mai vreau… si te mai vreau… si te mai vreau…
Eu sunt o fereastra deschisa… pentru zborul visurilor noastre… te iubesc pana la Doamne-Doamne si inapoi… de un infinit de ori…
Intr-o lume in care ne iubim… si tu ma tii… ma ai…  ma vrei… iar eu… eu te privesc si imi ajunge… te simt si nu ma satur… te am si te mai vreau… si te mai vreau… si te mai vreau… <3 .

Avem timp ..

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
Sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
Sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine.

Avem timp sa citim si sa scriem,
Sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
Avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam.
Avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele.
Avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp.
Sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile.
Avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam.

Avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem.
Avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea.

Avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

– Octavian Paler . 

• Un week-end liniștit să aveți :)!

Iubirea?

Despre iubire, nu știu să îți spun prea multe, sincer. Știu doar că mereu vine neanunțață. Nici nu bate la ușă, nici măcar nu se descalță de tocurile ei înalte și, probabil, destul de scumpe. El intră așa în casă, ca pe cineva pe care-l cunoști de o viață și începe să-și toarne singură șampanie în paharele tale, începe să mute mobila și să te vrea în pat, peste el, cât se poate de repede. Râde de tine la fiecare ocazie pe care i-o acorzi. Râde de trecutul tău, de alegerile pe care le-ai făcut și de faptul că ai crezut, cândva, că acel lucru mărunt, demult uitat, din viața ta poate fi iubire. Nu-i place deloc să il subestimezi, crede-mă. Își bate joc, de cele mai multe ori, dacă nu știi să il citești cum trebuie.Când se  îmbracă vorbește cel mai mult și-mi spune mereu: “Proști sunt toți   oamenii, chiar și tu, dar cei mai proști sunt cei care cred că eu mă întorc la ei după ce mă fac să plec. Ăia sunt cei care nu mă vor cunoaște niciodată și vor alerga după mine toată viața, dar mă știi, nu întorc privirea după oricare femeie. Dacă am plecat, nu mă mai întorc niciodată. Eu nu sunt ca voi, să ling unde am scuipat.” E o scârbă de multe ori, dar îi trece repede. Se consumă cel mai tare în gări, în prima ploaie de toamnă și în prima ninsoare. Tremură când trece prin astfel de evenimente, le simte ca pe un orgasm. Și, apoi, îți oferă mult mai multe și te lasă să il cunoști, îți arată de ce este așa de important și mediatizat și, mai ales, de ce vinde așa de bine. Îți spune despre războaiele purtate în numele ei, despre victimele colaterale și îți arată cât de naivă ești. Mi-a spus că are un fel de contract cu Moartea și de aceea există victime. Mi-a mai spus că se simte bine atunci când adormim îmbrățisați.
Astăzi este nervos, îmi lasă pe gât semne.

" Ce-i al tău e pus deoparte! "

De cate ori am auzit expresia asta , tot de-atatea ori am ras! Adica, tu suferi in casa sau parcuri, plangand pe "James Blunt - Goodbye my lover" si, ce-i al tau sta si joaca rummy online, de exemplu. Consider ca daca te indragostesti de cineva trebuie sa lupti pentru acea persoana indiferent de sansele pe care le ai. Cum ar fi sa dam cu piciorul fiecarei posibilitati de a ne indragosti spunandu-ne ca " nu, trebuie sa astept sa vina ce-i al meu, care e pus deoparte!" .
Bun, dar de unde-ti dai seama ca acel lucru e al tau sau nu ? .. Exact ce ziceam, trebuie sa lupti pentru ceva. Poate pare putin masochist dar, trebuie sa te faci sa suferi, sa simti ca te dor toate si sa ai impresia ca nu mai poti continua (impresie oarecum falsa, pentru ca indiferent de durerea pe care o simti tu continui sa lupti si sa speri ) .
So, hai sa nu mai fim asa "nebuni" incat sa asteptam un lucru care probabil a trecut de mult pe langa noi, iar noi .. orbiti de altcevai nu l-am observat!

Da, e posibil ca undeva, cineva sa te iubeasca si sa te astepte .. dar pana va veni, nu e cazul sa astepti si sa nu-ti dai sansa de a experimenta si de a cunoaste lucruri si oameni noi! Deci, capul sus si .. hai sa ne indragostim >:)!

Mi-am cumpărat un zâmbet nou!

Da, un zâmbet nou .. un blog nou, un stil nou . Un zâmbet pe care o să-l afișez de fiecare dată vei crede că sunt slabă și nu pot face față. Un blog care-mi va fi cel mai bun prieten, care va ști să "scrie" cuvintele pe care nu le pot rosti . Un stil care n-a mai fost, un stil nou , după cum spuneam . 

Pe scurt : un început nou ! De ce numele de "Cătălina" ? Simplu! Pentru că asta sunt eu, asta mă definește .. așa mi-ai zis prima dată când te-am cunoscut . Și când spun "m-ai cunoscut" , nu ma refer la cineva anume, ci la fiecare persoană care mă va citi :).